Cum nu vă mai împiedicați în cuvinte în fața camerei și nu vă mai pierdeți locul
Cele mai multe poticniri în fața camerei încep în text: fraze scrise ca să fie citite în gând, grupuri de sunete pe care gura dvs. nu le-a avut niciodată de rostit repede, nume pe care le-ați văzut doar scrise și un rând pe care îl pierdeți în clipa în care ochii îl părăsesc. Rescrieți ce vă încurcă, repetați cu voce tare înainte să înregistrați și înregistrați pe bucăți, ca o greșeală să vă coste o singură frază, iar restul dublei să rămână bun. A vă împiedica atunci când citiți este ceva obișnuit. Bâlbâiala este altceva, iar pentru ea ar trebui să mergeți la un logoped.
Încercați un teleprompter în browser
Teleprompterul online rulează în browser.
Când este mai mult decât o poticnire
Oricine citește cu voce tare se împiedică din când în când: un cuvânt iese deformat, o silabă se dublează, ochii pierd rândul. Aceste greșeli vin din text și din situația înregistrării și despre ele este acest articol.
Bâlbâiala, numită și balbism, este altceva. Serviciul de sănătate britanic NHS o descrie ca repetarea unor sunete sau silabe, prelungirea sunetelor sau un cuvânt care rămâne blocat și nu iese deloc, și spune că poate veni și trece. Dacă așa arată vorbirea dvs. de zi cu zi, în afara oricărui scenariu, sfaturile de mai jos nu sunt scrise pentru ea. Specialistul la care trebuie să mergeți este un logoped, iar NHS recomandă ca un adult a cărui muncă sau viață socială este afectată să ceară un bilet de trimitere la medicul de familie.
Nouă motive pentru care un scenariu vă încurcă
Patru dintre ele țin de scenariu și se rezolvă la birou. Celelalte cinci țin de felul în care citiți și înregistrați și se rezolvă la repetiții și în pregătirea locului.
Textul a fost scris pentru ochi
Frazele scrise sunt făcute pentru a fi parcurse din ochi: o propoziție în față, verbul aproape de final, un lanț de substantive precum „implementarea noului proces de integrare”. Citirea în gând se descurcă cu asta. Când citiți cu voce tare, gura trebuie să scoată fiecare cuvânt în ordine, repede, cu o respirație pe undeva pe la mijloc, și tocmai aici se agață.
Rezolvați în text. Spuneți fiecare frază așa cum ați explica-o unui prieten, apoi notați ce ați spus. Folosiți forma vorbită, puneți verbul devreme și transformați substantivele în -are înapoi în verbe: „am implementat” în loc de „implementarea”. Cum scrieți un scenariu pe care îl puteți citi cu voce tare tratează pe larg subiectul.
Fraze prea lungi
O frază lungă vă obligă să țineți începutul în minte în timp ce citiți sfârșitul și să găsiți aer pe undeva pe la mijloc. Când respirația se termină înainte de punct, ultimele cuvinte se înghit sau vocea se împiedică de ele.
Păstrați o singură idee într-o frază. Dacă o frază are nevoie de trei virgule ca să se țină, de obicei poate fi două. Încercați-o cu voce tare, iar dacă trebuie să respirați înainte de punct, tăiați-o acolo.
Sunete care se ciocnesc
Unele cuvinte sunt greu de spus repede în gura oricui: „specific”, „statistic”, „sceptic”, „în special”. Altele sunt ușoare singure și se ciocnesc la îmbinare, când un cuvânt se termină cu sunetele cu care începe următorul, ca în „toate tabelele”, „este tema” sau „cinci cincimi”.
Găsiți-le la repetiții, ca să nu vă găsească ele pe dvs. în dublă. Dacă un cuvânt vă încurcă de două ori, schimbați-l: „mai ales” în loc de „în special”, „după cifre” în loc de „statistic”. Dacă nu se potrivește nimic, spuneți cuvântul acela rar, în fraza lui, de câteva ori, pentru că și cuvântul dinaintea lui face parte din problemă.
Nume, cifre și termeni noi
Un nume pe care l-ați văzut doar scris nu are încă un sunet în memorie, așa că îl construiți pe loc, în fața camerei. La fel se întâmplă cu jargonul pe care îl citiți zilnic și nu îl rostiți niciodată și cu cifrele, pe care trebuie să le transformați din cifre în cuvinte în timp ce le citiți.
Scrieți-le așa cum le veți spune. Scrieți un nume greu cum se pronunță și rostiți-l cu voce tare până nu mai pare nou. Scrieți „o mie două sute” în loc de „1200” și „două mii douăzeci și șase” în loc de „2026” și rotunjiți acolo unde precizia nu contează: „aproape jumătate” se spune mai ușor decât „47,6 la sută”.
Ochii o iau înainte sau pierd rândul
Când citiți cu voce tare, ochii și vocea se află în două puncte diferite ale textului. Într-un studiu despre citirea cu voce tare al lui Laubrock și Kliegl, ochii mergeau în medie cu aproximativ 10 până la 16 litere înaintea vocii, iar cu cât mergeau mai departe, cu atât mai des se întorceau să se uite din nou. Când ochii sar un rând sau se opresc la un cuvânt greu, vocea îi ajunge din urmă și nu are ce să spună, iar acel gol îl auziți ca pe o poticnire.
Dați ochilor mai puțin de făcut. Folosiți rânduri scurte, rupeți-le unde ați respira și faceți textul destul de mare ca o frază întreagă să încapă dintr-o privire. Pe hârtie, glisați o foaie sub rândul pe care îl citiți. Pe un ecran, țineți rândul pe care îl citiți mereu în același loc, ca ochii să nu-l caute.
Graba
Dacă vă grăbiți când începe înregistrarea, ochii au mai puțin timp să o ia înainte, iar respirația se termină mai repede. Cu viteză, o mică greșeală nu are loc să se așeze înainte de următorul cuvânt, iar o poticnire o trage după ea pe următoarea.
Citiți mai încet decât vi se pare firesc, apoi ascultați înregistrarea: veți auzi dacă sună lent sau doar a părut lent. Marcați o pauză după fiecare idee principală. Dacă teleprompterul dvs. derulează cu o viteză fixă, setați-l mai jos decât credeți, pentru că un text care fuge de dvs. este un motiv de grabă. Cât de repede să setați un teleprompter are cifrele.
Respirația
O frază citită pe ultima suflare se strânge la final, iar efortul iese ca o poticnire pe ultimele cuvinte. Puteți respira la punct doar dacă aerul ajunge până acolo.
Marcați respirațiile în scenariu cu o trecere la rând nou sau cu o bară oblică și respirați înainte să aveți nevoie. Stați drept, pe scaun sau în picioare, cât timp înregistrați.
Emoțiile
Înregistrarea ridică miza fiecărei fraze, iar prima poticnire o ridică și mai mult. Începeți să ascultați după următoarea greșeală, în loc să ascultați ce spuneți.
Ajută două lucruri. Hotărâți înainte de a începe că o greșeală nu costă nimic: camera merge mai departe, spuneți fraza din nou, iar greșeala se taie la montaj. Și țineți minte că dvs. vă simțiți emoțiile mai mult decât le văd cei care vă privesc. Psihologii numesc asta iluzia transparenței, iar într-un studiu din 2003, vorbitorii cărora li se spusese despre ea înainte de discurs și-au dat note mai mari propriilor discursuri, iar la fel au făcut și observatorii. Mai multe despre calmarea emoțiilor sunt în ghidul cum vorbiți în fața camerei.
Privirile spre notițe
Fiecare privire în jos spre notițe și înapoi în sus înseamnă să vă găsiți din nou locul, în notițe și în frază, și adesea vorbiți deja înainte de a-l fi găsit.
Puneți cuvintele acolo unde priviți. Fie textul stă la obiectiv, pe un teleprompter sau pe o foaie lipită chiar sub cameră, fie pasajul este unul pe care îl știți destul de bine ca să-l spuneți fără să vă uitați. Notițele de pe birou vă dau ce este mai rău din ambele variante.
Repetați cu voce tare
Citirea în gând a unui scenariu vă spune foarte puțin despre cum va merge în fața camerei. Vocea dvs. interioară nu rămâne niciodată fără aer și nu se împiedică de „statistic”.
Citiți-l cu voce tare, la volumul la care veți înregistra, în picioare dacă veți sta în picioare. Marcați fiecare loc în care ezitați, apoi corectați textul la acele semne, în loc să vă antrenați să treceți prin ele: o frază în care v-ați împiedicat de două ori la repetiție vă va prinde și în dublă. Citiți încă o dată cu voce tare versiunea corectată, apoi înregistrați pe telefon o dublă de probă pe care deja plănuiți s-o ștergeți. Ascultând-o, vedeți unde se strică ritmul și respirația, ceea ce citirea în gând nu vă arată niciodată.
Teleprompterul online rulează în browser.
Când învățați un pasaj pe de rost
Pentru cele mai multe videoclipuri, să învățați tot scenariul pe de rost costă mai mult decât dă. Învățat cuvânt cu cuvânt, un text tinde să sune recitat, iar un gol în mijloc oprește totul.
Învățați prima frază și ultima. Prima dă tonul și poartă cele mai multe emoții. Ultima nu are un rând următor spre care să priviți înainte, așa că ochii tind să coboare în timp ce încă o terminați. Merită învățate și bucățile scurte fără cifre sau nume, cum sunt începutul care prinde sau formula de încheiere. Citiți tot ce trebuie să fie exact: cifre, nume de produse, citate, orice are legătură cu legea.
Dacă învățați un pasaj, învățați-l cu voce tare și în ordinea în care îl veți spune, o frază pe rând, adăugând-o pe următoarea doar când cele de dinainte ies curat. Învățați ce spune fiecare frază înainte de a-i învăța cuvintele exacte. Cine știe încotro merge o frază o poate termina chiar dacă formularea alunecă.
O dublă folosibilă, fără s-o luați de la capăt
Să vă întoarceți la început după fiecare greșeală vă extenuează. Până la a zecea reluare, începutul este lustruit, iar finalul se citește obosit.
Folosiți reluări. Când vă împiedicați, continuați să înregistrați. Opriți-vă, respirați, mergeți înapoi la începutul frazei sau la începutul paragrafului, dacă fraza se sprijină pe cea de dinainte, și spuneți-o din nou. Dacă vreți, bateți o dată din palme înainte de reluare: o bătaie din palme se vede ușor în forma de undă din editor și arată unde să tăiați.
Înregistrați un scenariu lung pe părți. Împărțiți-l în blocuri de câteva fraze, fiecare cu sens de sine stătător, și înregistrați fiecare bloc până aveți o versiune curată. Ascundeți îmbinările cu o trecere la un cadru mai apropiat sau lăsați-le ca tăieturi directe, frecvente în videoclipurile cu un singur vorbitor în cadru. Ca părțile să se potrivească, înregistrați-le în aceeași sesiune, la aceeași distanță și în aceeași lumină și citiți cu voce tare ultimul rând al blocului precedent înainte de a-l începe pe următorul, ca vocea să reia de unde a rămas.
Teleprompterul online rulează în browser.
Ce poate rezolva un teleprompter care așteaptă
Un teleprompter pune cuvintele la obiectiv, ceea ce rezolvă privirile spre notițe. Unul obișnuit aduce o problemă a lui. Derulează cu o viteză pe care o setați înainte de dublă, așa că atunci când vă împiedicați și vă opriți, textul merge mai departe, iar fie fugiți după el, fie o luați de la început.
Un prompter care vă urmărește vocea se ocupă singur de reluare. În modul Voce al Wispim, scenariul derulează până la cuvintele pe care le-ați spus de fapt și așteaptă când faceți o pauză. Dacă vă întoarceți și spuneți din nou o frază anterioară, scenariul revine la ea, așa că o reluare nu cere mâinile. Pe ecran complet, o atingere pe orice cuvânt continuă de acolo. Comenzile vocale, precum „go back”, care mută o frază în urmă, „pause” și „continue”, funcționează în zece limbi, iar româna nu se numără printre ele.
Când înregistrați în aplicația Cameră a iPhone-ului, scenariul poate sta deasupra ei într-o fereastră flotantă. Nimic din fereastră nu răspunde la atingere, așa că acolo o dublă se conduce prin urmărirea vocii: repetați fraza anterioară și scenariul revine la ea. Butoanele de volum, marcate Experimental, mută o frază, dar nu funcționează în aplicațiile de cameră. Ca să încercați urmărirea vocii fără să instalați nimic, teleprompterul online gratuit rulează în browser și folosește recunoașterea vocală a browserului.
Ce nu poate rezolva este textul. O frază scrisă pentru ochi este la fel de grea de spus de pe un ecran care vă urmărește ca de pe o foaie de hârtie, la fel ca un nume pe care nu l-ați auzit niciodată rostit. Respirația, ritmul și emoțiile rămân în grija dvs., iar un teleprompter nu face nimic pentru bâlbâială. Rezolvați întâi scenariul, pentru că prompterul arată doar ce ați scris.
Întrebări
Se mișcă scenariul cât mă pregătesc să vorbesc?
În Wispim rămâne pe loc. Fiecare scenariu are un Temporizator de 0, 5, 10 sau 20 de secunde, cu 10 la un scenariu nou, iar textul stă nemișcat cât timp numără, în orice mod și în fereastra flotantă. În Voce și Sunet, vorbirea obișnuită din timpul numărătorii nu pornește dubla, așa că un ultim „gata, începem” lasă scenariul unde este. După numărătoare, Voce și Sunet așteaptă până începeți să vorbiți.
Ce fac dacă mă grăbesc la jumătatea drumului?
În modul Voce scenariul ține pasul, pentru că urmărește cuvintele pe care le spuneți, mai repede sau mai rar. Sunet derulează cu viteza pe care o stabiliți cât timp vă aude vocea și se oprește când vă opriți. Constant derulează cu o singură viteză fixă, așa că se potrivește cel mai bine unui cititor constant.
Arată evidențierea la ce cuvânt sunt?
În modul Voce, o evidențiere marchează locul în care vă aflați, iar Avans stabilește cât de înaintea vocii dvs. merge: de la 0 la 3 cuvinte, 1 în mod implicit, ales pentru fiecare scenariu. Încercați 0 și 2 și păstrați valoarea la care ochii citesc fără să caute rândul.
Încercați un teleprompter în browser