Cum vorbiți în fața camerei fără să vă blocați
Un obiectiv nu dă nimic înapoi. La o masă, fața celuilalt vă spune când să mergeți mai departe și când să explicați; fără ea, vocea se aplatizează, iar umerii se încordează. Vorbiți cu o singură persoană pe care v-o imaginați în spatele obiectivului, țineți ochii pe obiectiv și alegeți un scenariu întreg sau puncte după cât de exacte trebuie să fie cuvintele. Apoi înregistrați câteva duble de probă pe care plănuiți să le ștergeți și priviți-le înainte să hotărâți cât de emoționat ați părut.
Citiți-vă scenariul în timp ce înregistrați
Wispim derulează scenariul pe măsură ce vorbiți, ca privirea să rămână pe obiectiv.
De ce un obiectiv este mai greu decât un om
Vorbirea merge în ambele sensuri, chiar și atunci când vorbește una singură dintre persoane. Ascultătorii dau din cap, încruntă sprâncenele, zâmbesc pe jumătate și se uită în altă parte când s-au pierdut, iar dvs. vă adaptați la toate fără să observați. O cameră vă ia asta. Lumina de înregistrare adaugă ceva ce o conversație nu are: senzația că niște oameni pe care nu-i vedeți vor judeca asta mai târziu.
Așa că în fața camerei trebuie să vă creați dvs. ascultătorul. Cea mai mare parte din ce urmează fie vă dă pe cineva cu care să vorbiți, fie îndepărtează ceva ce vă trage atenția de la el.
Vorbiți cu o singură persoană
Alegeți o persoană reală căreia i-ar plăcea acest videoclip: un client care a pus întrebarea, un prieten care începe ce urmează să explicați, un coleg din alt oraș. Imaginați-vă-o chiar în spatele obiectivului, la distanța unei conversații, și vorbiți-i. Vorbiți-i ca unei singure persoane și renunțați la formulele făcute pentru o mulțime, precum „bună tuturor” sau „poate vă întrebați unii dintre dvs.”.
Cu un singur ascultător în minte, frazele devin explicații, iar vocea le urmează. Dacă vă ajută, lipiți o fotografie mică a acelei persoane lângă obiectiv înainte să începeți și luați-o când nu mai aveți nevoie de ea.
Energie și postură
Țintiți puțin mai multă energie decât ați folosi la o masă, apoi verificați la redare: dacă pe ecran arată bine, este bine.
Stați în picioare dacă montajul o permite. Dacă stați jos, stați spre marginea scaunului, în loc să vă lăsați pe spate. Lăsați mâinile să facă ce fac într-o conversație și încadrați imaginea astfel încât ele să fie fie în cadru, fie clar în afara lui: mâinile care apar și dispar pe marginea de jos par să anunțe că se întâmplă ceva dincolo de cameră.
Începeți cu expresia pe care ați avea-o dacă acea persoană ar intra în cameră.
Wispim derulează scenariul pe măsură ce vorbiți, ca privirea să rămână pe obiectiv.
Țineți ochii pe obiectiv
Spectatorii judecă contactul vizual după obiectiv. Pe un telefon, el este punctul mic de deasupra ecranului, iar propria față de pe ecran este cea mai puternică atracție care vă ia ochii de la el.
Abaterile mici sub obiectiv se văd mai puțin decât cele într-o parte sau deasupra. Într-un studiu Stanford despre contactul vizual în video, Milton Chen a constatat că oamenii erau cu un ordin de mărime mai puțin sensibili la o privire care cade sub ochii lor decât la una spre stânga, spre dreapta sau în sus și că tindeau să presupună contactul vizual dacă nu erau siguri că lipsește. Așa că tot ce trebuie să priviți se pune chiar sub obiectiv, niciodată alături sau deasupra. Dacă propria imagine vă tot atrage ochii, acoperiți-o cu o notiță adezivă.
Când aveți nevoie de cuvinte, citirea trebuie să se întâmple tot la obiectiv. Cum citiți un scenariu în fața camerei fără să arătați că citiți tratează unghiurile și montajele.
Pe iPhone, Wispim poate pune scenariul într-o fereastră flotantă deasupra aplicației Cameră, a Instagram sau a TikTok cât înregistrați. Forma Bandă este o fâșie subțire de două rânduri făcută să stea chiar sub camera frontală, așa că ochii rămân aproape de obiectiv. Wispim are pe iPhone și propria cameră: filmați având scenariul în fața ochilor, scenariul vă urmărește vocea în timp ce filmați, iar videoclipul se salvează în aplicația Poze. Un teleprompter ține cuvintele la obiectiv; ascultătorul rămâne persoana pe care v-o imaginați.
Un scenariu întreg sau puncte
Folosiți un scenariu întreg când contează formularea: cifre, nume de produse, afirmații care trebuie să fie exacte, un videoclip care trebuie să încapă într-un minut. Un scenariu ajută și când emoțiile vă golesc mintea, pentru că următoarea frază este mereu acolo. Riscul este să sunați a text citit, iar asta este mai ales o problemă de scriere. Scrieți așa cum vorbiți, citiți cu voce tare și schimbați tot ce nu sună ca dvs.; cum scrieți un scenariu de teleprompter parcurge totul pas cu pas.
Folosiți puncte când cunoașteți bine subiectul și cuvintele exacte nu contează: o părere, o poveste pe care ați mai spus-o, un răspuns la o întrebare. Punctele păstrează vocea conversațională. Prețul este lungimea, mai multe cuvinte de umplutură și mai multe tăieturi, pentru că construiți frazele în timp ce vorbiți.
Un amestec este un bun punct de plecare: prima frază și ultima scrise întregi, puncte pentru mijloc. Oricare ați alege, cuvintele își au locul sub obiectiv, nu pe birou.
O încălzire scurtă
Câteva minute ajung. Fredonați puțin, apoi vorbiți cu voce plină cât pregătiți montajul, chiar dacă nu faceți decât să descrieți ce faceți, ca primele cuvinte ale zilei să nu fie primele cuvinte ale dublei. Citiți paragraful de început cu voce tare de două ori, o dată rar și o dată în ritmul înregistrării. Spuneți prima frază către obiectiv de câteva ori cu camera oprită. Rotiți umerii, scuturați mâinile și expirați lent înainte să apăsați înregistrare.
Wispim derulează scenariul pe măsură ce vorbiți, ca privirea să rămână pe obiectiv.
Dublele de probă și vizionarea lor
Înainte de a începe, înregistrați două sau trei duble pe care ați hotărât să le ștergeți. Nimeni nu le va vedea, ceea ce ia mult din greutate, iar pe parcurs testați camera, lumina și sunetul.
Priviți fiecare dublă o dată, apoi alegeți un singur lucru de schimbat în următoarea: ritmul, unde v-au mers ochii, prima frază, mâinile. Dacă încercați să reparați totul deodată, următoarea dublă iese mai rigidă. Priviți o dată fără sunet, ca să vedeți ochii și postura, și o dată doar ascultând, pentru ritm și cuvinte de umplutură.
Vocea înregistrată vi se va părea ciudată la început. Dați-i câteva duble înainte să hotărâți ceva despre ea.
Ce faceți cu emoțiile
Emoțiile dinainte de o dublă sunt normale și nu trebuie să dispară ca dubla să iasă bine.
Primul lucru de știut este că se văd mai puțin decât se simt. Psihologii numesc iluzia transparenței convingerea că ceilalți ne pot vedea starea interioară. Într-un studiu din 2003 despre vorbitul în public, oamenii cărora li se spusese despre această iluzie înainte de discurs și-au dat note mai mari prestației, iar la fel au făcut și cei care îi priveau.
Restul este practic. O înregistrare nu este în direct și orice se poate tăia. Lăsați camera să meargă prin greșeli, ca să nu luați niciodată totul de la capăt în panică. Cum reluați o dublă după o greșeală este în ghidul cum nu vă mai împiedicați în cuvinte în fața camerei. Plimbați-vă un minut înainte să vă așezați și țineți apa la îndemână. Dacă vă blocați, opriți-vă, uitați-vă în notițe, găsiți rândul, priviți din nou obiectivul și începeți fraza de la capăt; golul iese la montaj.
Obișnuirea cu camera cere exercițiu, în sensul cel mai simplu. Înregistrați des duble scurte și ștergeți-le, până când vorbitul către obiectiv vi se pare obișnuit.
Wispim derulează scenariul pe măsură ce vorbiți, ca privirea să rămână pe obiectiv.
Prima frază
Prima frază poartă cele mai multe emoții, așa că învățați-o pe de rost și faceți din ea miezul videoclipului, nu un salut. „Salutare tuturor, așa că azi voiam să vorbim puțin despre subiectul de azi” cheltuiește cele mai bune secunde pe nimic. „Am petrecut o lună încercând să-mi vând bicicleta online și iată ce a funcționat până la urmă” începe conversația.
Apăsați înregistrare, așteptați două secunde cu ochii pe obiectiv și abia apoi începeți. Pauza vă dă un loc curat de tăiere și un moment ca să găsiți persoana căreia îi vorbiți.
În Wispim, Temporizatorul face așteptarea în locul dvs.: 5, 10 sau 20 de secunde în care scenariul stă nemișcat cât vă așezați în poziție, în orice mod. În Voce și Sunet, vorbirea obișnuită din timpul numărătorii nu pornește dubla, iar după aceea scenariul așteaptă până începeți să vorbiți.
Întrebări
Așteaptă scenariul dacă mă opresc să mă gândesc?
În modul Voce, da. Vă urmărește cuvintele și așteaptă când faceți o pauză, iar dacă spuneți din nou o frază anterioară, revine la ea. Modul Sunet se mișcă cât timp vă aude vocea și se oprește când vă opriți. Constant derulează cu o viteză fixă și nu așteaptă.
Cum opresc scenariul cât filmez în altă aplicație?
Opriți-vă din vorbit: în modul Voce scenariul așteaptă pe loc, iar când spuneți din nou o frază anterioară, revine la ea. Nimic din fereastra flotantă nu răspunde la atingere. Comenzile vocale, adică pauză, continuare, o frază înapoi, de la capăt și la final, funcționează în zece limbi, iar româna nu se numără printre ele. Butoanele de volum mută scenariul o frază înapoi sau înainte; sunt marcate Experimental și nu funcționează în aplicațiile de cameră.
Pot să exersez citirea în fața camerei înainte să instalez ceva?
Puteți: teleprompterul online gratuit rulează în browser, așa că puteți repeta pe un laptop, cu webcamul lui drept obiectiv. Folosește recunoașterea vocală proprie a browserului.
Citiți-vă scenariul în timp ce înregistrați